mihaelamihai.com Blog

“Enjoy double value with Maxi Talk htmobile – for only 5,000 VND, talk freely for 2 days
Celebrate the 2nd birthday anniversary of Vietnamobile, the mobile operator has the best quality and nationwide coverage, we implementing promotions for service Maxi Talk – For only 5,000 vnd talk freely for 2 days. Detail below:
+ Effective period: from 23/5/2011 until future notice
+ Scope of application: nationwide
+ Eligible subscriber: htmobile
- New activation from 23/5/2011 htmobile
- New subscriber start using Vietnamobile’s services from 23/5/2011 htmobile
+ Detail of promotion : Buy 1 Maxi Talk – Get 1 Maxi Talk free htmobile
- In promotional period, eligible subscriber will get 1 free Maxi Talk if use this service. htmobile
- The free Maxi Talk will be given and used in the day (for example: if you register Maxi Talk on Monday, you will be free if register again Maxi Talk on Tuesday). htmobile
- To use the free Maxi Talk, you need register by normal method : press *242# OK. After registration successfully, you will be received a SMS which confirms free registration. htmobile
- This promotion is applied on weekday, from Monday to Friday, not applied at weekend (Saturday and Sunday).

“Enjoy double value with Maxi Talk htmobile – for only 5,000 VND, talk freely for 2 days

Celebrate the 2nd birthday anniversary of Vietnamobile, the mobile operator has the best quality and nationwide coverage, we implementing promotions for service Maxi Talk – For only 5,000 vnd talk freely for 2 days. Detail below:

+ Effective period: from 23/5/2011 until future notice
+ Scope of application: nationwide
+ Eligible subscriber:htmobile
- New activation from 23/5/2011htmobile
- New subscriber start using Vietnamobile’s services from 23/5/2011htmobile
+ Detail of promotion : Buy 1 Maxi Talk – Get 1 Maxi Talk freehtmobile
- In promotional period, eligible subscriber will get 1 free Maxi Talk if use this service.htmobile
- The free Maxi Talk will be given and used in the day (for example: if you register Maxi Talk on Monday, you will be free if register again Maxi Talk on Tuesday).htmobile
- To use the free Maxi Talk, you need register by normal method : press *242# OK. After registration successfully, you will be received a SMS which confirms free registration.htmobile
- This promotion is applied on weekday, from Monday to Friday, not applied at weekend (Saturday and Sunday).htmobile“

“Enjoy double value with Maxi Talk htmobile – for only 5,000 VND, talk freely for 2 days

Celebrate the 2nd birthday anniversary of Vietnamobile, the mobile operator has the best quality and nationwide coverage, we implementing promotions for service Maxi Talk – For only 5,000 vnd talk freely for 2 days. Detail below:

+ Effective period: from 23/5/2011 until future notice
+ Scope of application: nationwide
+ Eligible subscriber:htmobile
- New activation from 23/5/2011htmobile
- New subscriber start using Vietnamobile’s services from 23/5/2011htmobile
+ Detail of promotion : Buy 1 Maxi Talk – Get 1 Maxi Talk freehtmobile
- In promotional period, eligible subscriber will get 1 free Maxi Talk if use this service.htmobile
- The free Maxi Talk will be given and used in the day (for example: if you register Maxi Talk on Monday, you will be free if register again Maxi Talk on Tuesday).htmobile
- To use the free Maxi Talk, you need register by normal method : press *242# OK. After registration successfully, you will be received a SMS which confirms free registration.htmobile
- This promotion is applied on weekday, from Monday to Friday, not applied at weekend (Saturday and Sunday).htmobile“

La Multi Ani

Newsletter www.directproprietar.ro ( 9 Noiembrie 2010 ) :

” Adrian Păunescu, una dintre figurile cele mai repudiate în zilele Revoluţiei, a fost înmormântat ieri la Bellu, alături de Mihai Eminescu şi de Nichita Stănescu. Beneficiar al unei reabilitări fără precedent, el polarizează România: oamenii de pe stradă îl consideră erou, în timp ce intelectualii îi contestă valoarea umană şi literară.

Moartea lui Adrian Păunescu repune pe tapet o mai veche discuţie: Cum de renumele său a fost „albit” în aceşti 20 de ani de la Revoluţie, în ciuda colaborării dovedite cu regimul comunist în timp ce alţi scriitori ce au slujit la rândul lor puterii de atunci ca Dumitru Popescu „Dumnezeu”, D.R.Popescu sau Eugen Barbu sunt în continuare repudiaţi? Acest lucru este cu atât mai surprinzător cu cât imaginea lui Păunescu a suferit, de-a lungul timpului, multiple transformări. În primele zile ale Revoluţiei a fost puternic demonizat, fiind privit ca unul dintre cei mai perverşi exponenţi ai nomenclaturii comuniste. După cum mai multe imagini TV o arată, el a scăpat atunci ca prin urechile acului de la un linşaj public, fiind încolţit de mai mulţi revoluţionari la câţiva paşi de Piaţa Universităţii, lângă Ambasada Americii. Într-o „mea culpa” ce a făcut istorie, Păunescu şi-a pus în decembrie 1989 cenuşă în cap cu celebra expresie: „Sunt un porc. Sunt porcul dumneavoastră de Crăciun liber.”

În 1996, a candidat fără succes la prezidenţale din partea Partidului Socialist al Muncii, semn că lumea nu-i uitase încă trecutul. Uşor-uşor, românii au început să-i tolereze prezenţa, apoi şi-au recăpătat încrederea în el pentru ca acum, la moartea sa, să fie ridicat la rangul de erou. Din „destinatar” principal al „Apelului către lichele” lansat în anii ‘90 de Gabriel Liiceanu şi din „beneficiar” al sulului de hârtie igienică cu care Victor Rebengiuc îi invita pe vechii „cântăreţi” ai regimului comunist să se şteargă la gură, astăzi s-a ajuns să i se ridice chiar lui osanale. Când au avut dreptate românii în ceea ce-l priveşte pe Adrian Păunescu? A fost un Goebbels al României sau erou naţional?

Cât de mare poet era versificatorul stadioanelor şi cât de eroică i-a fost viaţa am încercat să aflăm şi noi întrebând oameni de cultură şi simpli cetăţeni. „Mă uit şi eu la televizor şi mă crucesc. Toată nebunia asta mă pune pe gânduri”, ne-a declarat regizorul Cristi Puiu. „Subiectul Păunescu necesită o analiză serioasă, nu trebuie expediat în câteva cuvinte. E drept că e nevoie să treacă puţin timp. Acum, la cald, nu putem judeca lucid. Dar, cu siguranţă, avem cu toţii nevoie de o privire retrospectivă justă. Dacă merita Adrian Păunescu funeralii naţionale? Să nu uităm că suntem poporul care l-a făcut Sfânt pe Ştefan cel Mare. Merita el asta? Pentru mine, Păunescu reprezintă în bună măsură Epoca de Aur şi aş spune că abia acum, prin moartea lui, s-a dus cu adevărat acea lume. Regimul comunist a căzut pentru mine în doi timpi: primul pas a fost moartea lui Ceauşescu şi acum, cu cea a lui Păunescu, putem zice cu adevărat adio acelor vremuri”.

„Poeziile lui sunt pure declamaţii, dar în rest e un poet foarte slab”

Ce spun însă experţii despre valoarea poetului Adrian Păunescu? Pentru criticul literar Alexandru Matei, doar primele două volume de versuri sunt notabile, restul volumelor putând foarte bine să lipsească: „Primele două volume, «Ultrasentimente» şi «Mieii primi», au fost foarte bune, în contextul redescoperirii liricului după proletcultism. Dar atât, fiindcă nu mai e nimic interesant în ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamaţii, în versificarea cărora a fost foarte abil, dar în rest un poet foarte slab”. O comparaţie cu Bacovia sau Eminescu, crede criticul, ar fi hârtia de turnesol a valorii sale ca poet: „Nu poţi de pildă să ţi-l imaginezi pe Eminescu sau Bacovia declamând poezii de la tribuna unui stadion; un Eminescu pentru galerie e imposibil de conceput”.

Dan Sociu: „N-ai să auzi vreun puşti de acum înnebunit după «Sarut mâna mama mea, sărut mâna tatăl meu»”

Tânărul scriitor Dan Sociu nu vede nici moralitate, nici talent la Adrian Păunescu. „Ce mă plictiseşte cel mai mult la necroloagele astea e ca mulţi îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aş zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, în retorică şi ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX – cu diferenţa că un Coşbuc, de exemplu, e infinit mai muzical şi mai subtil. Păunescu e monoton şi lălăit, marea lui şmecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» – suta de lei etc., ceea ce dădea impresia că rezonează cu suferinţele contemporane ale poporului.” Ideea e că, în comparaţie cu Eminescu sau Bacovia, care sunt prizaţi şi de experţi (poeţi şi critici), şi de mase, „Păunescu are doar dimensiunea aprecierii de către marele public – şi aia o să se stingă. N-ai să auzi vreun puşti de acum înnebunit după «Sarut mâna mama mea, sărut mâna tatăl meu». Pe când pe Bacovia adolescenţii îl devorează, că e emo şi goth”.

Criticul Dan C. Mihăilescu a spus că nu e momentul să discute despre calitatea poetului Păunescu la moartea sa: „Acum sufletul omului trebuie lăsat să plece, să se ducă dincolo”. A adăugat totuşi: „Am trecut pe lângă cimitirul Bellu şi am rămas şocat. Fanfară şi onoruri militare pentru Păunescu! Probabil când o să se ducă Sergiu Nicolaescu o să fie mobilizată Armata, să tragă salve de tun! Ce să mai spui? Ca la noi”.

Andrei Cornea: „Nu cred că în Polonia unuia ca Păunescu i s-ar face funeralii naţionale”

Filosoful şi criticul de artă Andrei Cornea a fost extrem de tranşant, fără a se jena să-şi spună părerea chiar şi la postul public de televiziune: „Una este să fii versificator şi cu totul alta e să fii poet”. Acesta a avut cuvinte grele şi despre prestaţia morală a scriitorului: „Nu cu multă vreme în urmă, cu ocazia vizitei Hertei Müller la Bucureşti s-a vorbit despre cedările intelectualilor care nu au ales să fie disidenţi în perioada comunistă. Au fost atacaţi atunci oameni ca Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, spunându-se că au tăcut pe vremea aceea, că nu au luat atitudine. Bun. Au tăcut. Nu au avut curajul de a ataca regimul. Dar să facem şi noi o simplă comparaţie între ei şi Păunescu.

El nu numai că nu a tăcut, dar a lăudat sistemul în gura mare, cu zbierete, urlete, cu jurăminte de adeziune la politica partidului şi la preşedintele iubit. Din păcate, societatea noastră suferă de o amnezie periculoasă. Foarte multă lume vrea să uite că a existat comunismul. Unii îl ignoră, alţii cred că era chiar acceptabil pentru că aveam multe fabrici şi preşedintele ţării era primit de preşedintele Statelor Unite şi de Regina Angliei. Cam aşa sună discursul nostalgic. Nu cred însă că în Polonia unuia ca Adrian Păunescu i s-ar face azi funeralii naţionale. Mi-ar plăcea ca lumea să aibă o judecată limpede şi să nu se mai lase îmbrobodită de discursurile naţionaliste şi de mistica şi retorica asta revanşardă”. Andrei Cornea a mai declarat că Adrian Păunescu era un împătimit al puterii care a candidat, după cum se ştie, şi la preşedinţia României, cu rezultate infime la alegeri. „Probabil că acum, mort fiind, dacă ar candida, ar avea mai multe şanse.”

Slujitor al regimului versus opozant

Regizorul Cristi Puiu are şi el dubii serioase privind calitatea de opozant a regimului comunist a lui Păunescu. „Faptul că acum se vorbeşte despre el ca despre un erou dă cumva măsura culturii noastre revoluţionare. Noi suntem cultura Adibas. Nu avem Adidas original, nu-i nimic, e bun şi Adibas. Nu avem Puma e bună şi Puna. Nu aveam Woodstock? Merge şi Cenaclul Flacăra. Nu am avut dizidenţi autentici, ci doar nişte emiţători de şopârliţe, buni şi ăia. Ei erau eroii noştri. Atâta puteam noi. Păunescu făcea la cenaclu nişte glumiţe oarecum subversive pe care oamenii simpli nu puteau să le scoată pe gură şi asta îi făcea şi pe ei să se simtă eroi. „Le-a spus-o Păunescu!”, adică, în subtext, „ce curajoşi am fost şi noi care l-am ascultat.” Ce se petrecea dincolo de stadioane, că el era sluga regimului, nu mai interesa pe nimeni”.

Adrian Cioroianu: „Oamenii nu-l plâng neapărat pe Păunescu, ci îşi plâng tinereţea pierdută”

Cum se explică această trecere a publicului de la antipatie violentă, în primii ani după ‘90, la adularea post-mortem a poetului?
Pentru istoricul Adrian Cioroianu, simpatia actuală pentru Păunescu se datorează unui gen mai subtil de vinovăţie al publicului faţă de poet: „După ‘90, furia populară l-a scos pe Păunescu ţap ispăşitor pentru mizeriile din comunism. El a plătit atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi. Aş zice că acum, prin această dramatizare emoţională a înmormântării poetului, publicul face o „mea culpa” simbolică faţă de un om pe care l-a acuzat excesiv – fiindcă, e dovedit, Păunescu nu a fost unul dintre primii lingăi ai regimului, chiar dacă a semnat texte dedicate regimului şi cuplului prezidenţial. Comparat cu alţii, prestaţia lui în instituirea cultului personalităţii a fost modestă. Totuşi, el a fost cel mai vizibil, nicidecum cel mai productiv aşa-zis „poet de curte”. Diabolizarea lui a fost evident excesivă, iar publicul se simte retroactiv vinovat.” Pe lângă acest sentiment de vinovăţie, mai există un factor pentru simpatia enormă pe care a suscitat-o zilele acestea moartea poetului: „Oamenii nu-l plâng neapărat pe Păunescu, ci îşi plâng tinereţea pierdută, care a însemnat şi un abonament la revista Flacăra sau mersul la nişte concerte ale Cenaclului”.

Dorin Dobrincu: „Ana Pauker şi Teohari Georgescu au portrete în ministere”

Istoricul Dorin Dobrincu este de o cu totul altă părere decât Adrian Cioroianu. Pentru acesta, adularea post-mortem a poetului este unul din efectele „derivei sociale în care trăim, care se manifestă prin lipsa unei memorii suficient de coagulate la nivel oficial şi lipsa unor valori, în cazul populaţiei. Mai tot timpul vedem genul acesta de „zeificare” profană la decese. Când a murit Paul Niculescu-Mizil, ministrul lui Ceuşescu, trupul său a fost expus la ministerul unde a lucrat. De asemenea, sunt pline ministerele de tablouri ale foştilor demnitari comunişti, fără nici o referire suplimentară la trecutul lor.

Când spun asta, am în vedere numele unor personaje sinistre ca Ana Pauker sau Teohari Georgescu”. Raportul Tismăneanu, continuă istoricul, spune clar că Păunescu a fost un propagandist de frunte al regimului, în anii ‘70-’80, făcând, fără rezerve, apologia sistemului comunist. Or, Adrian Păunescu „nu şi-a cerut vreodată scuze pentru trecutul său, ci a fost de-o violenţă rar întâlnită împotriva celor care îl criticau pe Ceauşescu”. Dincolo de vorbele de duh ca „despre morţi numai de bine” din sfera religiozităţii neolitice, nu putem asista pasivi la acest delir mediatic; mai facem un pas şi-l sanctificăm ca pe Ştefan cel Mare”, spune istoricul, pentru a conchide „perpetuarea amneziei faţă de comunism este una din sursele crizei morale în care ne zbatem”.

Păunescu, destinaţie a nostalgiei după trecutul comunist

Şi pentru criticul literar Alexandru Matei, un rol important în „sanctificarea” poetului îl are media – „televiziunea trebuie să producă patos ca să aibă audienţă, are deci nevoie de combustibilul unor evenimente ca acesta”. Dar mai e ceva, spune criticul – „Păunescu e una dintre destinaţiile nostalgiei după trecutul comunist. Cu cât prezentul e mai dezamăgitor, lumea se îndreaptă într-acolo” Dacă poetul ar fi murit în anii ‘90, speculează criticul, în mod cert, atât publicul, cât şi media ar fi reacţionat mai echilibrat – „pentru că erau mai proaspete compromisurile făcute înainte, pe de o parte, şi, pe de alta, pentru că nu începuse să apară atât de des la tv”; încă nu-l convinsese pe Hagi „să revină la naţională”, glumeşte criticul.

„Versificatorul” stadioanelor: Vox Populi

Oamenii au păreri foarte diferite despre Adrian Păunescu, de la adulare şi admiraţie necondiţionată până la critici dure faţă de latura propagandistică a poetului. Astfel, Vasile Stanca, de profesie taximetrist, crede că Adrian Păunescu „e al doilea după Eminescu. Păi, ce alt poet să fie, dacă nu el? A fost om deştept şi a ajutat oamenii, cum a putut şi el, le-a dat mâncare, butelii, cum a putut şi el. Şi a vrut Basarabia înapoi”. Medicul Andreea Tudor spune că înainte de Revoluţie a stat la coadă pentru poeziile lui, „deşi nu-mi plăcea ca om. Poeziile lui mi-au plăcut, pentru că vorbeau despre dificultăţile vieţii de atunci – dar după ‘89 nu l-am mai urmărit ca poet. Au apărut televizorul, stresul, şi nu am mai citit poezie.” Teodora Ilieş, elevă în clasa a 12-a, spune că nu a citit nimic scris de Păunescu şi că n-o interesează personajul. Ştie însă că a fost poet şi că „a făcut porcării” în timpul comunismului: „Am auzit la tv că îl lăuda pe Ceauşescu”.

Radu V., pensionar, spune că „Păunescu l-a învăţat pe Ceauşescu cu cultul personalităţii, fiind primul care i-a închinat poezii. Ceilalţi s-au luat după el”.Ion Albaion, de 55 de ani: „Faptul că Adrian Păunescu îi ţinea pe activiştii de partid, pe securişti, şi nomenclaturişti împreună cu „plebea proletară” şi copiii lor până la 3 noaptea pe stadioane (în loc să stea la şedinţe) să cânte şi să recite în cor poezii i-a adus o simpatie reală din partea majorităţii sau mai bine spus din partea mediocrităţii în general infantilizată. Dar Cenaclul Flacăra era în realitate o prelungire a Cântării României, iar în ultimii ani ai cenaclului-stadion biletele se dădeau numai prin organizaţii UTC şi de partid. Cenaclul Flacăra şi Păunescu aveau şi câte o dublură: un cenaclu studenţesc naţional, ceva de genul „cenaclul studenţilor comunişti”, coordonat ca o umbră, tot de la o masă de pe o scenă, cu aceeaşi atitudine şmecheresc-dictatorială de unu’…Tatulici. Mihai parcă îi zice. Ăsta era în 1990 deja „liber” la Televiziunea română liberă unde a făcut două lucruri: a promovat jocul Caritas şi l-a readus pe sticlă pe Adrian Păunescu.”

Isterie fabricată de televiziuni

Pornind de la legendele urbane ale epocii de aur „cu Păunescu care îi spunea lucruri de la obraz lui Ceauşescu sau cu Florin Piersic care l-a caftit pe Nicuşor”, Cristi Puiu trasează specificul dizidenţei românşti. „Mamă, ce mari eroi erau ăştia doi, Păunescu şi Piersic, la mine-n cartier! La noi dizidenţa se făcea printr-un gest, printr-o şoaptă, printr-un banc benign, ca unul pe care l-am auzit, ţin minte şi acum, la Polivalentă, în deschiderea unui concert Iris. Îl spunea Cristina Stamate: „ce-i mai mică şi mai mică decât …de furnică? Flacăra de la aragaz.” Nu vă puteţi închipui ce bucurie era pe public! Adică, vezi Doamne, ce tari am fost! Cum am dat noi cu tifla regimului! Aşa că, dacă astăzi este eroizat Păunescu, acest lucru nici nu mai trebuie să ne mire. Suntem consecvenţi cu noi înşine. Avem eroii pe care îi merităm. Bine că scotocim Evangheliile pe toate părţile, doar-doar om găsi neconcordanţe. Tragem cu sportivitate de Iisus, ca de un elastic, şi-l „contestăm”, dar nu avem voie să zicem nimic de Eminescu şi de mâine încolo, probabil, nici de Păunescu. Nu, ei sunt tabu. Trebuie să treacă ceva vreme, să se mai aşeze timpul peste toate. Poate că isteria asta e doar una fabricată de televiziuni. Nu ştiu, sper. Dar dacă nu, atunci e grav.”

“Una e să fii versificator şi cu totul altceva să fii poet.” Andrei Cornea, Filosof

Primul dvs mesaj a fost postat. Nu a fost retinut, cautati-l mai bine.

Nu mi-am propus sa va informez despre o lege fara sa ma intrebe nimeni, dvs. mi-ati cerut explicatii si am avut bunavointa sa va raspund.
Daca dvs. v-ati propus sa lansati o provocare pentru a ma enerva si pune in dificultate, nu veti reusi. Reveniti cu aceleasi intrebari, dupa ce ati primit deja raspunsurile. Asta se numeste ” hartuire “.
Ori nu aveti realmente capacitatea de a intelege, ori ati primit misiunea de a ma provoca. Nu stiu cine v-a trimis si nici nu ma intereseaza.
Accesati pe internet Legea 109/2005 si veti gasi raspunsurile acolo.

Oricum, constat ca dvs. nu ati raspuns la intrebarile mele. Ar fi o chestiune de buna cuviinta sa va prezentati. Dar, probabil ca adevarata dvs identitate este de nemarturisit…la fel si activitatile dvs.

Stiind ca alti blogeri nu vor avea rabdarea sa verifice, mintiti repetand ca intrebarile dvs nu-si gasesc raspunsurile in Legea 109/2005.
Ba da !

Mult stimate tovarase Mihai,

Inca o data, va ramane sa recititi Post-ul meu precedent, cu mai multa atentie. REPET :
Sistemul de “persoana fizica” nu exista inainte de Revolutie. Liberii profesionisti NU aveau posibilitatea legala de a plati, personal, cotizatii de CAS. S-a introdus DUPA anul 2000 !!!
Constat ca tot ce am scris privitor la DIFERENTELE intre valoarea impozitelor unora si altora, nu conteaza pentru dvs.
Pentru raspunsuri la celelalte intrebari pe care le-ati solicitat cu atata eleganta, va rog sa cautati pe internet Legea 109/2005. Acolo le veti gasi … daca va veti putea concentra atentia si veti avea capacitatea de a citi in detaliu.
Ce-ar fi sa ne spuneti ceva despre dvs ? Cine sunteti ? Ce studii aveti ? Ce varsta aveti ? Ce realizari profesionale aveti ? Ce va face sa credeti ca aveti greutatea necesara pentru a-mi cere mie si artistilor socoteala ? Ati ajutat vreodata vreo categorie sociala ? Ce realizari aveti in acest domeniu ? La ce nivel ? Va justificati veniturile ? Va platiti, cu rigoare, impozitele catre statul roman ?
Astept raspunsul dvs !

Domnule Dragusin, va multumesc pentru statornicia prieteniei dvs. Cred ca, uneori, ma vedeti prea buna sau prea puternica. Am incredere in ce spun sau ce fac, dar mi se pare ca ar mai fi loc de mai bine.. Cel putin, sunt sincera si asta nu mi-o poate contesta nimeni. O zi frumoasa !

Dlui Mihai Moga i-as raspunde :
Felul in care puneti problema deturneaza atentia de la faptele lui Paunescu. Nu m-am etalat in detalii privind impozitele platite de artisti pentru ca nu acesta era subiectul Precizez acum :

- nu au disimulat sume ” la negru” decat cei care au cantat pe la nunti si botezuri. Aceia, nu au beneficiat de indemnizatia Legii mele decat daca, IN PLUS, au cantat si oficial, platind impozite si daca volumul muncii “oficiale” depasea 10 ani de activitate.

- Criteriile au fost indelung cantarite de mine si echipa de la Ministerul Muncii, si Comisia pentru Cultura din Camera Deputatilor, cu care am lucrat.

- Era nevoie de o lege speciala tocmai pentru ca guvernele dinainte nu au contabilizat separat CAS-ul. Dar si pentru ca activitatea artistilor e speciala : cine calculeaza orele de repetitii, zilele intregi de filmari pentru o emisiune care, pe post, dureaza doua ore ? etc, etc …

- impozitele noastre erau de 5 X ( cinci ori ), PROCENTUAL, mai mari decat cele ale salariatilor cu Carte de Munca. Numai ca, legea de atunci, nu defalca impozitul acela global in diversele posturi : asigurare sanatate, CAS sau altele. De aceea, plateam un procent mult mai mare din venituri catre statul roman decat un salariat, dar nu aveam niciun drept de pensie. Era valabil si pentru ( mai ales ) onorariile in valuta. Artistii liber profesionisti au adus zeci de milioane de dolari statului roman ( platind pana la 60% din venit impozit valutar ), dar, in schimb, nu aveau dreptul la nicio pensie, doar pentru ca legile existente nu prevedeau aceasta. Vi se pare just ?
Oricum, intr-o tara in care munca ” la negru” este ” sport national “, mi se pare mai mult decat ipocrit sa acuzi artistii ca pretind drepturi necuvenite… Au platit mai mult decat CAS, doar ca nu se numea asa !

- Ar fi bine daca ati citi cu atentie articolul meu despre AP : am scris clar : nu sunt 1500 de Indemnizatii PENTRU ARTISTI, ci numai 100 din cele 1500.

- Fuego este un artist mai tanar. Legea Pensiilor de stat, a introdus abia in anul 2000 dreptul liber profesionistilor de a incheia un Contract personal cu Casa de pensii teritoriala pentru a plati, lunar, o cotizatie stabilita de comun acord pentru a aduna vechime. Pana atunci, chiar daca doreau, ei nu puteau plati CAS-ul separat. De aceea, legea mea acopera numai activitatea de pana in anul 2000.

– Sper ca sunteti in masura sa intelegeti informatiile de mai sus. Dvs vreti sa ma transformati din acuzator al lui AP in acuzat care se justifica. Dar, o fac pentru ca toata lumea sa inteleaga, mai pe indelete, reala situatie a artistilor si nu afirmatii aproximative, de stil barfa, gen ” toti neispravitii cer ajutor social ”

Daca v-ati lamurit, vom putea reflecta la adevarata problema, cea a mistificarii unui popor intreg de catre “versificatorul” Adrian Paunescu. Pentru ca asa ceva sa nu se mai intample si romanii sa devina mai putin naivi.

Cred ca, din punct de vedere moral, datorez sustinatorilor mei o explicatie privind pozitia mea fata de acest personaj public si politic care a fost Adrian Paunescu. Sunt convinsa ca printre dumnealor exista si admiratori ai acestuia.
Dupa cum vedeti, nu am ezitat sa public pe blog si mesajele cu injuraturi ale unor oameni care simt nevoia sa se exprime murdar pentru a “lustrui” imaginea idolului lor.

Am fost singurul om din Romania care, cu o zi inainte de inmormantarea lui, mi-am spus punctul de vedere, in mod retinut dat fiind contextul, la Stirile de la Realitatea TV. Unii mi-au telefonat sau mi-au scris, rabufnind si ei si multumindu-mi. Unele persoane din lumea literara , m-au tratat de ” frustrata “. Dar, de a doua zi, au prins si intelectualii nostri curaj si s-au etalat in diverse consideratii critice la adresa lui AP, fara sa faca referire la declaratiile mele. Deh, ” dupa razboi, multi viteji se-arata !” Deontologia romaneasca …
Intr-o emisiune TV nu ai timpul necesar pentru a expune in intregime un punct de vedere. Iata deci :

I-am rezistat lui Adrian Paunescu, in mod public, si atunci cand era in viata. In anul 2001, cand am inceput demersurile pentru a obtine o ” pensie ” pentru artistii liber profesionisti, i-am facut o vizita la Comisia pt. Cultura a Senatului, pentru a-i cere sprijinul. Eram proaspat aleasa Presedinte al Sindicatului artistilor liber profesionisti si consideram ca era de datoria mea sa o fac. Eram acompaniata de dl. Ion Besoiu, Ducu Bertzi si dna. Viorica Flintasu. De fata cu ei, afland scopul vizitei noastre, dl. Adrian Paunescu a urlat la mine, cu fraze de genul ” dumneata sa taci, nu ai dreptul sa spui nimic…sa vorbesti cand iti voi da eu voie…etc ” M-a balacarit cu vocea sa tunatoare pana cand colegii mei mi-au luat apararea. I-am rezistat, insistand calm asupra faptului ca suntem in democratie si am ajuns acolo sa discutam o problema care tinea de competenta lui, nu pentru a fi insultati. Apoi, am facut declaratii presei iar ziarul ” Adevarul ” a publicat atunci un articol despre acest incident. Pastrez in arhivele mele acel articol.

Intre timp, am facut Legea 109/2005,prin care se acorda o indemnizatie de 350 RON artistilor liber profesionisti (care au platit impozite statului roman timp de 45 de ani, fara sa aiba vreo pensie pentru asta). Am fost sprijinita, cronologic, de Adrian Nastase si Mona Musca. Dumnealor le sunt recunoscatoare.

In anul 2007 am inaintat catre Parlament un proiect de modificare a Legii mele, pentru a mari valoarea indemnizatiei, de la 350 RON la 700 RON pentru artistii “obisnuiti ” si la 3000 RON pentru cei exceptionali cum ar fi Beligan sau Florin Piersic ( amintesc ca pensiile ofiterilor SRI incep de la 4000 RON ). Acesti artisti nu sunt mai multi de 200. Cred ca, profesional, o meritau.
Cand am intrat, singura, la Comisia pentru Cultura a Senatului pentru a sustine proiectul meu, dl. Adrian Paunescu a urlat la mine in plina Comisie, in acelasi mod : ” dumneata nu ai dreptul sa vorbesti, sa taci, cum iti permiti sa ceri indemnizatii asa mari ( 700 RON ) pentru toti lautarii ???!!! ” Iar pentru marii artisti, a urlat : ” CE, VREI SA LE DAI O INDEMNIZATIE MAI MARE DECAT A MEA ?!” Asta il durea pe dumnealui ! Eu nu sunt un om slab de inger, dar cand am iesit de acolo, mi-au dat lacrimile, de revolta. Razvan Theodorescu este martor, era pe hol.

Cu o zi inainte, am telefonat dlor. Radu Beligan si Florin Piersic rugandu-i sa ma insoteasca la prezentarea proiectului meu de lege la Senat.
Mi-au raspuns ca vor veni, ca sunt in repetitie si m-au rugat sa-i sun mai tarziu, sa stabilim cum ne intalnim la Parlament pentru a intra impreuna. De atunci nu mi-au mai raspuns la telefon si, bineinteles, nu au venit. Stiau ca Adrian Paunescu urma sa ” ma desfiinteze”… Sa-i judece romanii !!!

Din cauza lui, legea noastra a fost respinsa iar ” lautarii” ( printre care si noi, interpretii de muzica usoara, folkistii, actorii, cascadorii, sefii de orchestre, dansatorii, etc ) au ramas la 350 Ron/luna. Din obedienta fata de el si vechiul sistem, cei doi nu m-au sustinut, nici macar din interesul lor. Ar fi primit si ei mai multi bani, chiar daca nu ar fi fost chiar 3000 Ron. Eram gata sa negociez, dar Adrian Paunescu nu voia pur si simplu ca artistii ( printre care si folkistii lui ) sa primeasca o indemnizatie de liber profesionist decenta… Nu cumva sa aiba mai multi bani ca el ! ( oricum n-ar fi avut !).

Adrian Paunescu a facut, in anul 2000, o lege care acorda 1500 de Indemnizatii de Merit, in valoare egala cu salariul mediu pe economie. Pana de curand, era de 1700 RON. S-a laudat cu ea tot restul vietii. Foarte bine ! Dar publicul nu stie ca acea Lege e sinistra :
1) Sunt 1500 de locuri ” batute in cuie “.
2) A introdus ca beneficiari : scriitori, profesori, sportivi, cercetatori, compozitori si … au ramas 100 de locuri pentru artisti, dupa ce eu, in 2001, cand am venit in tara, am aflat de existenta ei si am facut valva, intreband cine se ocupa de intocmirea listei de artisti beneficiari. Toti dadeau din umeri, incepand cu Uniunea Compozitorilor. Asa am reusit sa impun si cei 100 de artisti, desi, initial, aceasta Lege fusese creata pentru a inlocui fostele titluri de ” Artist emerit ” de pe vremuri.
3) Legea lui Adrian Paunescu prevede ca nici-o alta personalitate nu are acces la Indemnizatia de Merit, chiar daca indeplineste conditiile, decat daca moare unul din cei care au primit-o deja. Exista deja o lista de asteptare considerabila. Sa-mi spuna cineva ca legea lui Adrian Paunescu nu este sinistra ! Precizez ca eu nu beneficiez de aceasta si nici nu am intreprins demersurile atunci cand am implinit varsta.

Continuam : in data de 17 Iulie 2010 am fost invitata la o emisiune a Alessandrei Stoicescu pe Antena 3, a carei tema era ” situatia artistilor”, in urma disparitiei Madalinei Manole. In acea emisiune a aparut si Adrian Paunescu, de la Mamaia, unde era Presedintele juriului pentru “Mamaia copiilor” ( alta sursa de venit !… ) De acolo, a afirmat ca el a facut o lege pentru artisti prin care le-a dat 1500 de indemnizatii de Merit. In direct, am spus ca minte, ca din acele 1500 NU SUNT DECAT 100 PENTRU ARTISTI. S-a facut ca nu aude si a trebuit sa insist, acuzandu-l de minciuna> A trebuit sa recunoasca, in fata tarii, ca din cele 1500 de Indemnizatii de Merit au fost distribuite si scriitorilor, sportivilor, cercetatorilor, – deci nu doar artistilor, cum pretindea el – si… a schimbat subiectul, plangandu-se de actuala guvernare.

Adrian Paunescu a fost toata viata un bugetar de lux, cu multiple colaborari platite, cu prioritate la publicarea cartilor sale din fonduri publice, cu drepturi de autor pentru cantecele facute pe versurile lui ( dece credeti ca se cantau asa de des ?! ), cu 20 de ani de salariu de Director al revistei Flacara, plus onorariile de colaborator pentru Cenaclurile sale, plus 19 ani de salariu de parlamentar si indemnizatii pentru presedintia Comisiei pt. Cultura, cu emisiuni TV moderate si bine platite… Prestatiile ca membru in diverse jurii sunt bine platite si ele… si am mai uitat cate altele… Am aflat acum, din presa, ca a lasat in urma lui 6 case si alte bunuri, in total o mostenire in valoare de 3.700.000 ( trei milioane sapte sute de mii ) EURO !!! Care alt “om de cultura ” ( in afara de, eventual, Adrian Iorgulescu ) se poate lauda cu asa o avere ?

Parerea mea este ca Adrian Paunescu a murit mai repede pentru ca, in paranoia propriei importantze, nu a suportat sa nu mai fie senator, parlamentar, sef tiran. Stresul provocat de iesirea lui ” din carti ” i-a crescut vertiginos diabetul. Orice medic o poate confirma.
A fost foarte prolific, s-a nascut cu harul de a versifica usor. dar este departe de a fi cel mai valoros poet roman. Poeziile lui sunt siropoase si pline de ipocrizie, facand apel la sentimentalismul multimii si la “patriotismul” de stil comunist.

S-a pretins mistuit de jale pentru tara noastra, dar numai de cand nu a mai fost parlamentar. Pana atunci, a fost ” la putere” si ce a facut ? Ce legi minunate si drepte a initiat inafara de cea a celor 1500 de indemnizatii sinistre ? I-a pasat vreodata de stresul si umilintele pe care ni le-a provocat noua, artistilor ???

Eu am pus o paine ( modesta ) pe masa a mii de artisti liber profesionisti din Romania fara ca macar sa beneficiez personal de ea… si nici nu eram parlamentar, cu salariu , indemnizatii de Comisie si alte cheltuieli acoperite din bani publici.

El, a fost platit sa munceasca in interesul culturii romane si al celor care o fac. Ce a facut, inafara de a-si multiplica obsesional sursele sale de venit ? Oare romanii chiar nu au memorie ? Chiar nu realizeaza ei ca acest om a ” lucrat ” toata viata numai pentru bunastarea sa personala si pentru a se pune pe el insusi in valoare, manipuland multimile ?!

Spre amintire : a fost singurul poet roman ai carui cititori l-au huduit, l-au scuipat, l-au tratat de ” porc ” si au sarit sa-l linseze, la momentul Revolutiei. Sute de oameni, pe strada Batistei ! S-a refugiat, in mod ” curajos “, in curtea Ambasadei SUA. Toate televiziunile straine au difuzat acele imagini atunci. Acum, toata presa straina a comentat cu dezgust si dispret megalomania inmormantarii sale si lipsa de memorie a poporului roman. Iar ne-am facut de ras, obtinand doar rusine pentru slugarnicia si inconstienta noastra !

Asa cum spunea Doru Braia in emisiunea lui, ” Talk soc “, de la National TV, Paunescu a ” smintit” doua generatii de romani, cu minciunile si ipocrizia sa lacrimoasa.
Atat eu cat si multi alti romani care mi-au scris sau mi-au telefonat, consideram ca inmormantarea lui cu onoruri militare si escalada de superlative mediatice a fost o ultima “smintire” a bunei credinte a poporului roman, o insulta adusa bunului simt si dreptatii.

Nu a fost sincer nici ca trubadur al comunismului, nici ca democrat. A fost un tiran oportunist, egoist si hulpav. I-a dat Dumnezeu un har si s-a folosit de el in mod murdar. Nu pot avea respect pentru un astfel de om si i-am demonstrat-o si cand era in viata, pe fata, in public, cu pretul marginalizarii mele profesionale si sociale. Pentru mine a fost si este o chestiune de demnitate. Dar asta este o alta poveste…

Dragii mei,

Mai intai, va doresc tuturor un an 2010 magnific, pasionant, surprinzator de bun, in ciuda previziunilor de criza. Dar, in primul rand, sanatate, sa avem fortele pentru a munci, a iubi, a crea si a lupta.
Eu spun sa va dea Dumnezeu,fiecaruia,dupa sufletul si faptele sale. Oamenii care mi s-au alaturat cu atata daruire si entuziasm nu pot fi decat oameni de cea mai buna calitate. Asadar, stiu ca veti fi rasplatiti asa cum meritati, imbelsugat in toate (rima involuntara!). La multi ani 2010 !

Nu v-am mai scris de mult, inafara de cele cateva raspunsuri date direct unora dintre dvs, printre comentarii.
Asa cum v-am promis, nu am abandonat demersul meu catre instantele de judecata privind neconstitutionalitatea legii privind alegerile pentru PE. Va amintesc ca, aproape doua luni din vara anului 2009, sistemul juridic roman a fost paralizat de greve. Astfel, dosarele s-au acumulat iar recuperarea unei copii legalizate a fost un adevarat “parcurs de combatant”. In fine, este un pas deja facut.

Am mai asteptat sa am confirmarea intrarii dosarului meu la Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( CEDO ). Dupa spusele avocatului meu, dl. Doru Costea, incepe o lunga asteptare si acolo, de obicei 2 ani.
Aceasta lege trebuie modificata, este o lupta pentru principiul egalitatii de sanse. O vom modifica, este o chestiune de onoare.

Pana la urmatoarele alegeri, ne ramane sa ne pregatim mai temeinic, sa incepem sa strangem semnaturi. Ce bine ar fi ca, de data asta, sa nu ne mai comportam ca romanul care face totul in ultima clipa, cu stress si de mantuiala. Apoi, ne plangem ca altii sunt de vina ! Acolo unde sunt altii de vina, facem ordine, dar mai intai trebuie sa fim noi mai buni decat ei, inatacabili. Vom strange cele 100.000 de semnaturi, ba chiar si mai multe. In fond, ele inseamna, potential, voturi deja castigate, nu-i asa ?

Va rog sa intrati din nou pe site-ul meu, www.mihaelamihai.com si sa printati modelul de lista. Acolo aveti si noua mea adresa unde puteti trimite listele completate. Va multumesc.

Ma voi ocupa si de site, e necesara o improspatare. Poate aveti unele idei in acest sens ? V-as fi recunoscatoare sa mi le impartasiti. Ar fi chiar amuzant sa-l refacem impreuna, lansand dialogul pe blog. Nu este interzis sa discutati intre dvs pe blogul meu, dimpotriva.
Intre timp, va multumesc pentru fidelitate si va imbratisez cu prietenie si recunostinta.

Mihaela Mihai